Atractii turistice in Mun. Bistrita

JPensiune Bistrita
Pensiune Bistrita

Adresa

 

DN 17 Livezile

Cod Postal 427120

Jud. Bistrita Nasaud

buton Scroll UP

Scroll UP

SC FIBEXMOL SRL

J06 / 365 / 2001      CUI  14317573

Link-uri utile

 

 

Pensiunea Mitica - pagina Facebook

Program contact, informatii si rezervari telefonice 

Luni - Duminica  H 08:00 - 23:00

Logo Pagini Aurii - link Fibexmol SRL

Rezervă acum

Contacteaza-ne telefonic

Contacteaza-ne prin e-mail

 

 

 

 

Situata in centrul Bistritei, chiar in fata Primariei, Biserica Evanghelica este cea mai cunoscuta cladire a orasului si, totodata, cel mai important monument al judetului, afisandu-se cu o arhitectura impozanta ce imbina elemente gotice si renascentiste. Biserica este facuta din piatra si a fost construita in perioada secolului al XIII-lea de catre sasii bistriteni, turnul sau cu ceas atingand inaltimea de 76 de metri.

 

Sub zidurile actualei biserici se află fundațiile lăcașului de cult ridicat de primii coloniști sași. Cel dintâi paroh atestat documentar a fost Johannis plebanus de Bystricia care figurează în registrele de evidență ale dijmelor papale pe anii 1332–1333. Prosperitatea economică datorată unei activități meșteșugărești și comerciale tot mai active, precum și înlesnirile majore acordate bistrițenilor de către regina Elisabeta, mama împăratului Sigismund de Luxemburg, au încurajat cetățenii să înalțe o nouă biserică. Zidirea noii biserici, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, a dus la ridicarea unei bazilici romanice cu trei nave, având un cor poligonal și două turnuri ce flancau intrarea principală a peretelui nordic al corului, ce va fi lărgită după mijlocul secolului al XVI-lea.

 

Biserica sală este situată în Piața Centrală și se compune din corul orientat spre est, sacristia alipită laturii nordice a corului, nava cu două colaterale prevăzute cu câte două portaluri pe latura nordică, respectiv sudică.

 

Nava bisericii este formată din șapte travee, de dimensiuni inegale. Acestea sunt acoperite de bolți stelate în nava centrală și deasupra tribunelor, respectiv bolți în cruce pe ogive în colaterale, sub tribune.

 

Tribunele dispuse simetric pe cele trei laturi ale navei, caracterizate de parapetul decorat cu pilaștri și baluștri renascentiști, datează din perioada intervențiilor întreprinse de atelierul lui Petrus Italus da Lugano.

 

Stranele Bisericii Evanghelice din Bistrița sunt o capodoperă a mobilierului renascentist din Transilvania. Ele au fost realizate de meșterul Johannes Begler în secolul al XVI-lea.[2] Stranele de la Bistrița sunt prevăzute cu un amplu coronament în formă de baldachin și sunt decorate cu intarsii geometrice.

 

Prima orgă a bisericii a fost înlocuită în 1568 cu opera meșterului Jacobus Laetus din Lemberg.

Aceasta a fost schimbată apoi la rândul ei de orga rococo actuală, confecționată în 1795, în atelierul meșterului brașovean Johannes Prause.

 

Ultima renovare a monumentului s-a realizat în 1926 după planurile arhitectului Hermann Phleps din Danzig. Atunci a fost zugrăvit în culoarea actuală interiorul și a fost introdusă lumina electrică. Datorită unor fonduri proprii, a unor donații substanțiale ale foștilor locuitori ai Bistriței, fațada de vest a putut fi consolidată și parțial renovată. În prezent, turnul bisericii a fost renovat și este deschis publicului. Accesul în turn se face cu ajutorul unui lift modern, după un anumit program.

Sursa de informare :

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Evanghelic%C4%83_din_Bistri%C8%9Ba#/media/Fi%C8%99ier:Biserica_evanghelic%C4%83.C.A_1.JPG

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Evanghelic%C4%83_din_Bistri%C8%9Ba#Tr%C4%83s%C4%83turi

 

 

 

Pe latura nordică a vechiului centru al Bistriţei, între nr.13 şi 24, se întinde "Sugăletele" , monument – emblemă al Bistriţei, construit aproximativ între anii 1480–1550.

 

Realizat dintr–un şir de clădiri alăturate, cu parter şi etaj, complexul prezintă la stradă, o impresionantă galerie de arcade semicirculare, cu 20 de bolţi, majoritatea (de la nr. 13 – 21) în ogive, sprijinite de 21 stâlpi masivi de piatră. parterul acestor clădiri cuprinde o intrare carosabilă plasată lateral şi mai multe camere ce serveau ca ateliere, depozite şi prăvălii. Porticul unitar de la stradă asigură desfacerea mărfurilor şi circulaţia ferită de intemperii pe timp nefavorabil. Etajul clădirilor, inovaţie arhitectonică introdusă la Bistriţa în anul 1480, ca urmare a restrângerii spaţiilor construibile după înconjurarea oraşului cu ziduri, servea pentru locuinţe. Parterul era legat de etaj prin scări interioare largi, cu rampe cotite, comode, unele dintre ele chiar fastuoase (la nr.15).

 

Complexul, renovat în ultimii ani, cu faţada zugrăvită după un minuţios studiu de culoare şi cu spaţiile de la parter ocupate de prăvălii ce amintesc de vechile îndeletniciri ale bistriţenilor, prezintă şi alte elemente demne de a fi semnalate. În prima casă dinspre răsărit şi–a avut sediul prima farmacie din oraş, numită "La vulturul negru", atestată documentar în anul 1516. Astfel, la nr.13, reţine atenţia un impresionant portal din piatră în arc frânt. În partea superioară a ancadramentului, într–o nişă cu margini în relief, se află un însemn heraldic, ce face referire la destinaţia clădirii (Casă Parohială), o stea cu şase colţuri, semilună în forma unei măşti umane şi anul 1480, scris în grafia veche (gotică). La etaj, spre stradă, aceeaşi clădire are încastrată statuia Sf. Nicolae, la care se remarcă o minuţioasă şi reuşită redare a detaliilor.

 

La nr.15, bolta ogivală de la intrare are un frumos disc de încheiere lucrat în stil renascentist. Din intrarea carosabilă, pe o scară monumentală de piatră, se urcă la etajul locuinţei unuia dintre fruntaşii bisericii de la sfârşitul secolului al XV–lea, Petermann. Aici, între două camere, uşa despărţitoare are un excepţional ancadrament, cu baghete cu colţuri rotunjite, marcate de câte un herb. Anul 1480, anul executării lucrării, este sculptat cu litere gotice în partea de sus a ancadramentului. Câmpul scuturilor, care împodobeşte colţurile, înfăţişează în dreapta, stema oraşului, steaua cu şase colţuri, semiluna şi onomasticul Petermann scris cu litere gotice. Uşa de stejar, de mare frumuseţe şi rafinament, prin bogata ei decoraţie în stil gotic târziu, se păstrează la Complexul Muzeal Judeţean Bistriţa–Năsăud.

Sursa de informare :

http://www.inbistrita.ro/obiective_turistice/sugalete.php

 

 

 

 

 

Este un monument reprezentativ al arhitecturii civile transilvănene din epoca medievală, clădire în care astăzi funcţionează Şcoala Populară de Artă Bistriţa.

 

Edificiul este un monument de arhitectură de la începutul secolului al XVI–lea, fostă locuinţă a unui mare meşter bijutier care i–a înfrumuseţat faţada (între 1560–1563) cu admirabile ancadramente de piatră în stilul Renaşterii, executate de pietrarul italian Petrus Italus.

 

Intrarea în edificiu având o formă semicirculară, este încadrată de doi pilaştri andosaţi, care se termină cu capiteluri compozite, unite printr–un fronton rectangular. Ferestrele tripartite de la parter şi etaj, cu o frumoasă profilatură renascentistă, au ancadramente dreptunghiulare, prevăzute la partea superioară cu cornişe şi console. Doar fereastra a doua de la parter face excepţie, ea reluând, în formă redusă, desenul portalului cu intenţia vădită de a pune în evidenţă cele două potire din piatră, diferite ca formă, amplasate în arcul superior al ferestrei. Aceste cupe erau, desigur, replica în piatră a cupelor de aur şi argint executate de meşterii bistriţeni.

 

În interior, imobilul are la parter un gang carosabil boltit semicilindric, o cameră cu boltă ogivală şi alte două camere boltite semicilindric. O scară interioară, şi ea inovaţie renascentistă, leagă parterul de etajul mai spaţios şi luminat, cu plafon de lemn drept şi grinzi aparente.

 

În decursul timpului, Casa Argintarului a cunoscut mai multe transformări în interior. În anul 1758 a ars, iar în anul 1939 a ajuns în pragul demolării şi numai intervenţia lui Nicolae Iorga pe lângă primăria oraşului i–a prelungit existenţa. După anul 1950, imobilul din strada Dornei nr. 5 a devenit proprietate de stat, intrând în reparaţii generale, făcute după proiectele arhitectului–restaurator Şt. Balş.

 

La 1 iunie 1969, Casa Argintarului, devenită după restaurare o adevărată bijuterie arhitecturală, îşi inaugura destinaţia culturală cu o expoziţie de artă plastică. Ea a găzduit apoi, până în anul 1986, exponatele secţiei de istorie a Muzeului Judeţean Bistriţa–Năsăud.

Sursa de informare :

http://inbistrita.ro/obiective_turistice/casa_argintarului.php

http://ghidulmuzeelor.cimec.ro/id.asp?k=2064&-Casa-Argintarului-Centrul-German-Bistrita-Bistrita-Bistrita-Nasaud

 

 

 

 

Situat in municipiul Bistrita, in imediata vecinatate a Parcului Municipal, Turnul Dogarilor dateaza din secolul al XV-lea si are o importanta istorica imensa pentru oras, deoarece este ultimul zid original pastrat din vechea cetate medievala, dintre cele 18 turnuri ce odinioara aparau granitele Bistritei.

 

Turnul masoara o inaltime de 25 de metri si o lungime de 35 de metri, iar in prezent este structurat pe 4 niveluri, doua dintre ele gazduind o galerie de arta plastica, iar celelalte doua o expozitie de masti facute de artistul Alexadru Misiuga.

 

Realizarea acestei fortificații, începută în anul 1465, a presupus un uriaș efort financiar și contribuția susținută a locuitorilor orașului, dar și inteligența tehnică de a folosi cât mai eficace facilitățile naturale ale terenului și de a asigura o apărare cât mai bună.

 

Finalizarea construirii zidului avea să se încheie undeva în anul 1545, zidul ridicat având atunci o înălțime de 10 m și o grosime de 2 m, fiind înconjurat de un șanț de apărare cu o adâncime de 3 m, umplut cu apă printr-un canal derivat din râul Bistrița. Tot atunci, din loc în loc, au fost amplasate nu mai puțin de 18 turnuri și bastioane de apărare, edificii ridicate pe cheltuiala breslelor. Printre acestea de reținut sunt : turnul rotarilor, dogarilor, frânghierilor, tâmplarilor, aurarilor, măcelarilor, șelarilor, fierarilor, croitorilor. Conform prescripțiilor din tratatele de artă militară, turnurile trebuiau să fie suficient de apropiate pentru a se apăra reciproc, și în același timp, fiecare trebuia rămână o citadelă, o fortificație independentă. Singura latură pe traseul căreia nu s-a socotit necesară adăugarea de turnuri a fost latura de vest, protejată de bastioane puternice ale celor două porți: Poarta Ungureasca și Poarta Spitalului.

 

Cum Bistrița nu s-a găsit în prima linie de rezistență aflate în calea primejdiilor, sistemul său de apărare s-a păstrat în formele impuse de arhitectura militară de factură gotică și renascentistă, spre deosebire de alte burguri nevoite să-și adapteze permanent sistemele de apărare în funcție de evoluția tehnicii de război și a armelor de foc.

 

În urma dispozițiilor Curții Imperiale de la Viena, sosite în anul 1863, bistrițenii au fost nevoiți să înceapă dărâmarea fortificațiilor, porților și turnurilor. Dărâmarea vechilor ziduri reprezenta, în mod simbolic, o rupere de trecutul bazat pe privilegii, o victorie a libertăților de mișcare.

 

Singurul turn care s-a păstrat până în zilele noastre a fost Turnul Dogarilor. Acesta a fost folosit, în trecut, ca spital pentru bolnavi psihic, dar și ca loc de detenție a prostituatelor, care erau puse în lanțuri înainte de a fi țintuite la stâlpul infamiei, din Piața Centrală, unde gâdele orașului le aplica lovituri cu biciul, înainte de a fi alungate din cetate cu măturile de către femeile venerabile ale orașului.

 

Ulterior, turnul a avut și alte utilități funcționând ca sediu pentru cercetașii bistrițeni și apoi ca azil de noapte. La momentul actual, Turnul Dogarilor adăpostește o inedită galerie de păpuși și măști incluzând aproximativ 700 de exponate creația baronului Alexandru Misiu.

Sursa de informare : https://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Dogarilor_din_Bistri%C8%9Ba

In oras puteti vizita:

 

 

 

 

Biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, cea mai veche biserică ortodoxă de zid din Bistrița, cunoscută și sub denumirea de Catedrala Ortodoxă de pe Odobescu, a fost edificată între anii 1927-1938.

 

Piatra de temelie a lăcașului de cult a fost pusă în 28 iulie 1927, în vremea păstoririi protopopului Grigore Pletosu, primul slujitor al bisericii, care este înmormântat în curtea sfântului lăcaș. Acesta a fost profesorul de limba și literatura română al poetului George Coșbuc, al Mitropolitului Nicolae Bălan și al Patriarhului Miron Cristea.

 

De remarcat este că la ridicarea bisericii a contribuit si compozitorul George Enescu, cel care în anul 1927 a susținut la Bistrița un concert de binefacere, toți banii adunați fiind donați pentru ridicarea lăcașului.

 

Biserica a fost sfinţită în anul 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de către Episcopul Nicolae Colan. Începând cu anul 1986, a fost restaurată pictura interioară, preoţi fiind Victor Făgăraş, Ioan Bartoş şi Liviu Şugar. A fost resfinţită la 2 septembrie 1990, de către Arhiepiscopul Teofil Herineanu.

 

 

DESPRE MUNICIPIUL BISTRITA 

 

ATRACTII TURISTICE

Atractii turistice Bistrita - Jud. Bistrita Nasaud - Turnul Dogarilor
 Bistrita - Jud. Bistrita Nasaud - Biserica Evanghelica

Despre Municipiul Bistrita

Situat la poalele Muntilor Bargau, la mica distanta de Pasul Tihuta, orasul Bistrita este resedinta judetului Bistrita-Nasaud si totodata cel mai mare oras din zona. Pe langa suprafata intinsa si importanta economica si culturala pe care o are indeosebi in judetul din care face parte, Bistrita este cunoscut si datorita originilor sale. Fiind printre cele mai vechi asezari din Transilvania, Bistrita se mandreste cu trecutul sau presarat cu tot felul de evenimente care au schimbat cursul istoriei acestei asezari si nu numai.

 

Scurt istoric al orasului Bistrita

Primii oameni care au ajuns pe meleagurile pe care astazi se intinde Bistrita au fost saxonii, care la inceputul secolului al XIII-lea au fost rasplatiti cu terenuri si alte beneficii pentru a apara granitele Transilvaniei. Saxonii au contribuit cu succes la inflorirea acestei mici asezari care, ulterior, a devenit unul dintre cele mai importante puncte de comert din imprejurimi. Asezarea medievala ce astazi poarta numele de Bistrita a fost una dintre cele mai frumoase si mai apreciate pe vremuri, insa acest aspect nu s-a schimbat nici astazi.

 

Pastrand inca spiritul secolelor trecute, orasul Bistrita reuseste si astazi sa-si surprinda vizitatorii cu privelisti de poveste si cladiri superbe, iar constructiile ce dateaza inca din secolele XIV-XV iti dau impresia ca ai poposit intr-o cetate cu cavaleri si domnite, nu in mijlocul unui oras din Romania a secolului XXI. Fiecare cladire din centrul vechi al orasului spune cate o poveste unica pe care localnicii abia asteapta sa ti-o impartaseasca.

 

 

Atractii turistice Bistrita - Jud. Bistrita Nasaud - Ansamblul de case Sugalete
Atractii turistice Bistrita - Jud. Bistrita Nasaud - Casa Argintarului
Atractii turistice Bistrita - Jud. Bistrita Nasaud - Biserica Trei Ierarhi

Municipiul Bistrita - prezentare video